Educaţia IT la români

Locaţia: un magazin din Suceava. La parter, alături de CD-uri, casete video, casete audio şi alte astfel de mărunţişuri, se găseşte un raion cu jocuri originale. Mă apropii să arunc o privire şi absolut întâmplător, suprind următoarea conversaţie.
Ea, o doamnă între două vârste, plinuţă, cu coc, întoarce de pe o parte pe alta un joc suficient de rapid încât să nu apuc să văd despre ce titlu e vorba, şi îl întreabă timid pe vanzator:
-Ăsta merge pe calculatorul meu?
Vânzătorul, întrerupt din lecturarea revistei de cultură generală Romania Mare, ridică privirea şi îi răspunde doct:
-Depinde, doamnă. Ce calculator aveţi?
Doamna ezită. Mă gândesc că poate îi e ruşine cu sistemul ei învechit.
-Unul destul de bun, zice. Are două hard disk-uri.
-“C” şi “D”, adaugă după o pauză de efect.
Mă surprind zâmbind. Vânzătorul pare însa să aibă răbdare.
-Nu contează hard disk-urile, doamnă, o lămureşte. Procesorul contează.
-Ahaa…se luminează doamna. Ce e ăla procesor?
M-am înecat cu guma de mestecat.Vânzatorul îmi agravează situaţia când răspunde:
-Procesorul este ansamblul compus din placa de bază şi memorie.
Aceste situaţii au fost, sunt şi vor fi adevărate. Există oameni care cred ca tăviţa CD-ROM-ului este suport pentru ceaşca de cafea. Există oameni care cred că pot să transfere internetul pe calculatorul personal. Există oameni care confundă unitatea centrală cu monitorul. Există. Pe cuvant. Personal am încetat să mai fiu sceptică în privinţa asta.
Însă din moment ce mi se întamplă destul de rar să întâlnesc astfel de persoane, am senzaţia că sunt foarte puţini. O prejudecată greşită. Sunt peste tot în jurul nostru. Ne înconjoară. Nu inţeleg, dar îşi dau cu părerea. Se bagă în seamă. Genul de oameni care atunci când te aud că te plângi de performanţa în jocuri spun: “S-ar putea să fie de la sursă. Ştiu eu pe cineva care…”. “E natural”, veţi spune. “Doar nu crezi că e necesar să ştii cum funcţionează metroul ca să mergi cu el, sau ce microprocesor are un cuptor cu microunde pentru a-ţi încălzi o pizza”. Adevărat. Însă computerele ne-au invadat viaţa mai ceva ca metroul şi cuptoarele cu microunde. De fapt, în viitorul nu foarte îndepărtat, vom avea metrou condus prin computer şi cuptoare cu microunde conectate la internet. Aşa că iertaţi-mi impertinenţa, însă am pretenţia ca atunci când vreţi sau aveţi nevoie să utilizaţi un computer, indiferent de scop, să stiţi despre ce e vorba. Lipsa cunostinţelor din domeniul calculatoarelor este o forma de analfabetism în societatea informatizată în care trăim cu toţii.
Mai am un exemplu de “baiat de cartier” care şi-a luat calculator şi apoi a învăţat de la un prieten să îl folosească. Ca un papagal, pornea PC-ul, naviga dupa memorie pană la singurul joc instalat, Virtual Pool 2 şi se juca. Într-o bună zi, când bunica lui a şters praful de pe calculator, a apăsat din greşeală comutatorul deschis/închis al monitorului. Baiatul de cartier a venit, a pornit calculatorul şi când a văzut că nu apare nimic pe ecran, a decis că aparatura s-a stricat şi nu l-a mai utilizat două săptămâni, după care l-a mutat sub birou. Caz real. Bineînţeles că nimeni nu se naşte înţelept, însă în momentul în care ai dat bani pe un sistem sau ţi-ai bătut părinţii la cap să îţi ia unul, ai putea avea măcar decenţa să înveţi să îl foloseşti, dacă nu din curiozitate personală, măcar ca să nu ajungi de râsul lumii.
Ca întotdeauna însă există şi extrema cealaltă: cei care îşi ascund ignoranţa în spatele unui limbaj cifrat care la dă un fals sentiment de superioritate sau de apartenenţă la un anumit grup. De exemplu puştii care discută în maşină în aşa fel încât să îi audă toată lumea.
-Mamă, ai văzut ce au campat ăia astăzi? Şi la ce le-a folosit când ne-am dus peste ei numai cu patru unu şi i-am făcut muci în be doi. Nişte leimări de trei lei.
-Da, mă, şi noi am avut şi lag şi pachet los, pot să zica ei ce-or vrea.Oau! Uită-te, bă, pe geam la ce carcasă are aia. Asl pls, beibi! Îmi vând Geoforsul şi mergem în discotecă diseară, pupa-te-aş pe procesor.
-Nu mai bate în geam, handicapatule, că ne daunloadează ăştia la prima!
-Taci, fraiere, că oricum coborâm la prima. Ia-o înspre uşă şi las-o pe mamaie să stea jos, că e obosită. Hai, bagă strafe, dabăl jamp, calcă pe ei, că rămânem în maşină.
Şi duşi au fost. Sii iu leităr, aligheităr.
Mie nu îmi rămâne decât să sper că atât cei ce citesc aceste cuvinte se află undeva departe de aceste categorii. Salut extremele, dar sunt dedicată celorlalţi. Oamenilor normali. Nu?