Lucruri legate de fotografie

Vignetarea
Aproape fiecare dintre noi deţine un aparat foto pe care îl foloseşte cu anumite ocazii. Chiar dacă nu ne permitem cu toţii ceva profesional, reuşim să obţinem cu orice fel de aparat efecte plăcute sau mai puţin plăcute. Mai mult ca sigur, cel puţin o data aţi avut neşansa să obţineţi o imagine ale carei colturi erau foarte întunecate. Efectul poate fi neplăcut atunci când imaginea ar trebui să abunde în detalii, corectitudine şi claritate, însă poate fi folosit şi în avantajul nostru, dând o senzaţie "retro" sau pur şi simplu atrăgând atenţia asupra zonei centrale a pozei. Totuşi, termenul nu se limitează la ideea de luminozitate, ci se extinde şi asupra saturaţiei, care şi aceasta poate scădea catre colţuri. Vignetarea este de mai multe feluri:

1.Mecanică - apare atunci când fasciculele de lumină incidentă şi reflectată sunt parţial blocate de obiecte precum seturi de mai multe filtre, extensii ale obiectivelor şi anumite parasolare necorespunzătoare. Întunecarea colţurilor poate avea o gradaţie fină sau poate fi bruscă, în funcţie de valoarea de diafragmă folosită.
2.Optică - provocată chiar de către dimensiunile diverselor lentile ce compun ansamblul optic al unui obiectiv. Se întâmplă ca elementele dinspre corpul aparatului să fie umbrite de cele aflate în faţa lor, între ele şi subiect, astfel că luminozitatea începe să scadă înspre periferie. De regulă, această problemă poate fi rezolvată închizând uşor diafragma, respectiv crescând valoarea ei numerică notată cu F.
3.Vignetare a punctelor de imagine - într-o imagine realizată cu un aparat foto digital, lumina care cade perpendicular pe senzor este receptată mult mai uşor şi puternic de către acesta, faţă de cea oblică. Din acest motiv, este posibil ca pixelii dintr-o fotografie să fie mai întinecaţi către margini. Majoritatea aparatelor foto au însă tehnologii de combatere a acestui efect.
4.Vignetare naturală - aceasta este determinată de legea propagării luminii şi nu are legătură cu unghiul de incidenţă al luminii pe obiectiv sau senzor. Din păcate, nu poate fi combătută închizând puţin diafragma, în schimb efectul ei poate fi compensat prin utilizarea unui filtru gri gradat.

Efectul de ochi roşii
Aţi păţit asta de cel puţin câteva zeci de ori, probabil, roşeaţa din ochi fiind ultimul lucru pe care l-aţi fi dorit. De obicei, problema constă în faptul că bliţul încorporat este prea apropiat de obiectivul camerei foto.Dacă doriţi să evitaţi efectul, puteţi fie renunţa la bliţ, fie folosi unul extern, menţinut la distanţă de obiectiv sau, eventual, declanşat astfel încât lumina să se reflecte din perete. Atenţie, majoritatea aparatelor foto dispun de un mod special de lucru al bliţului, prin care încearcă să prevină apariţia efectului de ochi roşii. Pe de altă parte, trebuie să ţineţi cont de faptul că, în lipsa acestui efect, ochii pot apărea deosebit de "aprinşi" - lucru valabil mai ales la animale. În plus, supuse fiind unei iluminări puternice, pupilele se contractă foarte mult, în detrimentul reprezentării subiectelor, care astfel capătă un aspect nenatural. Există multe programe de editare foto care oferă funcţii automate şi semiautomate de îndepărtare a acestui efect.

Distorsiunile
În accepţiune fotografică, distorsiunile sunt efecte optice ale obiectivelor care deformează liniile paralele dintr-o imagine. Efectul este foarte vizibil atunci cand fotografiem o foaie de matematică, având grijă ca obiectivul să fie plasat perpendicular pe planul foii. Aici distingem două tipuri de distorsiuni: de tip butoi (barrel) şi de tip pernă (pincushion). Cea de tip butoi apare la folosirea unghiurilor mari de cuprindere, în timp ce distorsiunea de tip pernă apare frecvent la folosirea zoom-ului maxim. De regulă, sunt foarte vizibile pe obiectivele zoom, din cauză că ţin de deplasarea elementelor optice faţă de diafragmă, iar în cazul acestor obiective nu pot fi corectate în întregime. Astfel, se ajunge la un compromis în urma căruia reprezentarea aproximativ corectă se va produce în intervalul focal considerat ca fiind cel mai des folosit. Bunăoară, un obiectiv zoom 18-200 mm, adică circa 11x, va crea distorsiuni de tip butoi la capătul scurt şi cuprinzător ca unghi de vedere , mergând spre normal către capătul lung, iar la folosirea zoom-ului maxim (200mm) efectul de tip pernă va deveni oşor vizibil. În general, distorsiunile ar trebui evitate în cazul portretelor (cu excepţia cazurilor în care se doreşte a fi exagerate anumite trăsături) şi mai ales în cazul fotografiei de arhitectură sau al subiectelor cu forme geometrice deosebit de clare.
Distorsiunile devin o problemă chiar mai mare în cazul panoramelor care se doresc a fi obţinute din mai multe imagini, deoarece unirea marginilor acestora va evidenţia efectele altfel tolerabile sau greu observabile. În general, pentru a evita aceste efecte, trebuie să studiaţi obiectivul aparatului cu o foaie de matematică, pentru a constata la ce distanţă focală oferă o perspectivă corectă. Efectele pot fi voite, pentru a oferi grandoare anumitor clădiri şi există aşa-numitele obiective "Fish Eye" (ochi de peşte), ce oferă o cuprindere de circa 180 de grade, cu deformări pe măsură, dar şi cu un efect fotografic interesant, pretabil uneori şi când pozaţi sportivi în acţiune.

Aberaţiile cromatice
Un alt efect - observabil în special în lumină puternică şi în cazul muchiilor contrastante, precum crengile sau frunzele unui copac pe fundalul cerului puternic luminat - este un contur colorat, de regulă mov, albastru, verde sau galben. Numit aberaţie cromatică, acesta rezultă din incapacitatea obiectivului de a focaliza corect toate culorile din imagine în acelaşi punct. Acesta rămâne un defect supărător, care, cel puţin în aparenţă, nu are întrebuinţări artistice sau care să aducă un plus estetic imaginii. Aberaţiile cromatice sunt, in general, pronunţate la distanţe focale reduse (respectiv unghiuri mari de cuprindere) şi în special atunci când diafragma este deschisă la maximum. Pe măsură ce închideţi diafragma, folosind o valoare F mare şi totodata crescând distanţa focală, veţi observa că efectul devine mai estompat. Există din fericire, multe aplicaţii cu funcţii speciale de îndepărtare a acestui defect, pe lângă soluţiile automate prezente în multe aparate.